overdose.

[Victor A. Olivier]

• "Sigur",raspunse Victor, zambind.
  
  O lua inainte, scotand cheia din buzunar, o introduse in broasca, apoi deschise usa incet, ca si cum s-ar fi temut sa nu trezeasca pe cineva. Se dadu din usa, facandu-i lui Lexie loc sa intre in holul elegant, nu foarte lung. Se intreba ce parere avea Lexie despre asta, si nu stia de ce, dar in sinea lui se ruga sa nu rada. Tot ce exista in aceasta casa, in afara de un atelier, pivnita si camera in care se instalase, fusese pastrat intact de cand o primise.
  "A apartinut mamei mele, si tot ce vei vedea este ceea ce ea creat. Eu nu am atins nimic, in afara de camera mea, un atelier si pivnita, dar ea nu intra acolo. Se temea de intuneric, la fel de bine cum se temea de singuratate. Insa casa asta ii inspira un aer mult prea solitar, asa ca nu s-a atasat prea mult de ea."
  
  Se uita inspre vaza goala de pe masuta, si realiza cat de deprimanta era. Isi scoase bagheta si facu sa apara un buchet de levantica, care imediat raspandi un miros placut, racoritor.
  "Hai in bucatarie", rosti el, facandu-i semn sa-l urmeze.
  
  Intra in bucataria demodata, putin cam prafuita, si se repezi la masa, luand sticla de pe ea si aruncand-o la gunoi.
  "Ma rog, eu imi fac de mancare foarte rar, de obicei mananc chestii foarte usoare, dar tu poti sa gatesti"