Hell is not a bad place to be

[Lexie Stryder]

• Lexie isi auzi propria respiratie accelerand la auzul cuvantului 'copilarie'. Din cate isi amintea ea, nu avusese o copilarie atat de rea. Insa avea unele imagini blocate in minte cu casa ei arsa, intre flacari, caldura aceea dogoritoare, aerul inecacios si apoi intuneric.
  
  Insa dupa acele imagini venira cele cu orfelinatul. Camerele pline de colegii ei, de prietenii ei, plimbarile lungi prin parcuri, jocurile Incuiate care mereu ii placusera. Ea stiuse dintotdeauna ca era o vrajitoare si nici macar in naivitatea copilariei nu lasase sa ii scape acest gand.
  
  Asa ca stia ce i se intampla in momentul in care devenise 'ciudata' orfelinatului. Desi se simtise data la o parte, lumea ei parca nu se schimbase. Avusese prieteni care ii ramasera alaturi, prieteni carora nu le pasa de linia ei de sange, de magia ciudata si infricosatoare uneori. Asa ca se simtise fericita. Apoi Tom o luase de la orfelinat si o invatase cum sa controleze magia. Cea mai frumoasa perioada a vietii ei. Plina de farmece, de drgaoste parinteasca si frumusete.
  
  Bineinteles ca fusese urmata de moartea lui Tom care lasase o amprenta accentuata asupra ei. Era o fetita pe atunci. Unsprezece ani. Dupa moartea invatatorului ei, Lexie se tunse scurt si incepuse sa fie cu adevarat ciudata. Baietoasa si curajoasa, rece si dura.
  Normal ca si asta se schimbase. Dupa ca o intalnise pe Isa, chiar daca incercase sa isi accepte familia, nu isi simtise parintii asa cum il simtise pe Tom. Poate pentru ca el fusese acolo in perioada in care avea nevoie de el.
  
  Apoi evoluase, fusese mai sigura pe ea, se apucase de fumat si nu dura mult pana sa descopere ca era atrasa de Magia Intunecata. Cu toate ca era viperina, Lexie nu fusese niciodata rea. Fusese o surpriza sa cada in acea casa, iar acum se gandea ca nu apartinea de nicio alta casa decat cea in care era.
  Era frumos sa isi analizeze evolutia. Era normal sa fie nehotarata. Sa faca schimbari. Mai ales in adolescenta. Si era mandra de tot ce facuse, nu regreta nimic.
  
  "Ba da, imi e dor," raspunse viperina cu un zambet. "Insa nu ma consider inca adult. Nu se poate sa se fi terminat."