i don't need a break. i need you.

[Kurt F. Malfoy]

• Stia ca se juca cu el dar ce mai conta? O facea intr-un mod extraordinar de placut. Daca ochii lui hipnotizau atunci sufletul,simpla prezenta a lui Callysto era mult mai puternica decat o privire de-a lui. De mii de ori mai puternica. Fiindca pana si atunci cand era rea cu el,se indragostea din ce in ce mai mult de ea. Si nu ii pasa de cate ori l-ar fi refuzat,avea sa continue sa o iubeasca atata timp cat ea va intelege si va simti ca este iubita.
  
  '' Othilia,da... Ti-am zis ce creatura odioasa este ea. Nu m-am atins de ea intr-un mod sexual si i-am daruit buzele mele doar de cateva ori. Dar nu am simtit nimic. Am facut-o pentru a ajunge la Piatra. Pentru tine.''
  
  Stia cat de mult isi dorise Piatra Filozofala pentru ea insasi iar el,fiind indragostit de ea,nici nu se gandi de era bine sau rau,daca avea de castigat sau numai de pierdut. El o vroia fericita,indiferent daca isi calca peste inima,peste reguli,principii,credinte. O vroia fericita chiar si daca asta ar fi insemnat sa-si piarda propria viata.
  
  '' Dar cand am aflat ca nu o mai vrei am spus ca totul e in zadar si am devenit al lui Lexie,apoi al lui Ivy. Spuneam ca nu mai are rost. Dar cu cat ma apropiam mai mult de Piatra,cu atat ma apropiam mai mult de inima mea iar ea imi spune ca nu ar putea sa treaca o singura clipa fara sa te iubeasca numai pe tine.''
  
  I se parea ciudat si pompos modul in care o spusese,dar era adevarat. Daca pentru ea erau doar aberatii,pentru el insemnase sa-si puna sufletul pe tava,sa se dezbrace de frica,timiditate si sa spuna tot ce avea de spus,asa cum stia sa o spuna. O dorea. Nu,nu fizic. O vroia intr-un mod spiritual. Vroia ca ea sa fie lumea lui,viata lui toata. Si era,defapt. Dar fara permisiunea ei. Se intreba daca avea sa obtina aceasta permisiune de a o diviniza pur si simplu. Oare,oare era de acord?