overdose.

[Victor A. Olivier]

• Victor ii zambi, intelegand ca nu erau chiar atat de diferiti pe cum credea el. O lasa sa-i inspecteze camera, desi se simtea cam ciudat, ca si cum cineva i-ar fi citit jurnalul secret inexistent, insa realiza ca nu il deranja chiar atat de mult, avand in vedere ca era vorba de Lexie. In ultimele ore, se apropiase atat de mult de ea, mai mult decat o facuse vreodata pana atunci cu oricine altcineva.
  "Si aia o sa fie camera ta", spuse el, intr-un tarziu, indicand camera din fata camerei sale. "Cealalta camera o sa fie incuiata, avand in vedere ca nu va fi folosita, iar usa aia maro duce la baie"
  
  Se scarpina absent pe frunte, privind-o pe vrajitoare cum inspecteaza totul cu ochii sai curiosi, si se apropie de ea, soptindu-i entuziasmat, ca un copil mic in fata cadoului de Craciun.
  "Acum e casa noastra"
  
  Se opri brusc, realizand ca ceea ce spusese fuse pe un ton mult prea entuziasmat, si nu vroia ca Lexie sa i-o ia in nume de rau, sau sa dea inapoi.