Das Parfume

[Artimei N. Denver]

Julieta & Arty

Mirosul de clor, spirt si alti dezinfectanti aveau darul s-ai faca niste rani usturatoare prin caile respiratorii. Peste tot erau oameni suferinzi si doar din cind in cind se mai intilnea o fat(z)a mai vesela, dar totusi crispata de durere. Panica si agitatia in care nimerise erau de nedescris. Coridoarele de obicei pustii erau pline de raniti, unii mureau fara ca sa astepte ajutorul vindecatorilor. Se uita imprastiat in toate partile, habar nu avea ca sa faca nu stia ca va nimeri intr-un asemenea moment. Avea nevoie de seful spitatului, dar nu credea ca-l va intilni in acea zi plina de stres. La sigur fusese vreun accident sau ceva de genul, altfel nu aveau sa fie atit de multi oameni.

Mergea pe coridoare destul de zapacit. Habar nu avea unde sa se duca, ii trebuia certificatul acela prapadit si nu avea de unde sa-l ia. Ziceau ceva de arhiva, chestii trestii, chiar nu se putea pur si simplu sa il dea? Nu...birocratie pura chiar si in spital, acolo unde nu ar trebui sa mai fie timp pentru ceremonii si formalitati. Un grup de vindecatori agitati treceau n graba pe coridor si a trebuit sa se faca una cu peretele, sau in cazul lui cu o usa ca sa nu fie luat pe sus. Ridica capul, pe usa era scris foarte clar „ARHIVA”. Ce noroc pe el, anume acolo trebuia sa se si duca, daca vroia sa ia chestia ceea cit mai repede si sa nu stea prea mult in acel loc unde mirosea a dezinfectanti si singe.