i don't need a break. i need you.

[Isolde du Maurier]

• Callysto dadu din cap, nedorind sa ajunga sa-l creada. Trebuia ea singura sa-si impuna faptul ca nu va ajunge s-o faca. Si presupund ca avea dreptate, si el o iubea, atunci nu stia cat de pregatita avea sa-l accepte. Ultima oara cand asta se intamplase, aproape innebunise, pentru ca in final sa-si dea seama ca ei nu erau altceva decat doi buni prieteni. Si asa trebuiau sa ramana.
  "Nu mai conteaza acum", raspunse ea, plimbandu-si mana prin apa, simtind nisipul ud intre degetele-i subtiri.
  
  Ridica capul, privind marea involburata, care devenea din ce in ce mai nelinistita, insa asta nu o tulbura. Stia ca nu avea de ce sa se teama, si desi ea nu era tipul care sa iubeasca marea si soarele, de data asta se simtea foarte bine.