I'm not gonna crash and burn away, I'll rise today

[Effy K. Dietrich]

• Atunci când descoperi ascunzătoarea aleasă de el, îi mulţumi în gând lui Dumnezeu că era slabă şi mică de statură, şi nu comentă nimic. Din cât analizase situaţia îşi dăduse seama că scorbura era cea mai bună alternativă, dacă nu voia să sfârşească călcată în picioare de centauri. În plus Victor o ajuta şi-şi punea viaţa în pericol, deşi era o străină, plină de sânge, murdară, cu probleme mintale şi de memorie. Nu înţelegea exact de ce făcea acest lucru , însă avea de gând să-i mulţumească mai târziu.
  
  "Effy. Sau Katia. Cum vrei." Rosti ceva mai tarziu, în şoaptă, când se văzu la adăpost, cel puţin pe moment.
  
  Se foi încet, dându-se uşor în spate, până când simţi aşchiile zgâriindu-i pielea. Îl văzu pe Victor că ascultă atent , probabil aşteptând centaurii. Clipeşte de mai multe ori, ciulindu-şi urechile şi 'adulmecă' aerul. Nimic. Nu erau prin preajmă, deci erau în siguranţă, deocamdată.
  "Nu sunt pe-aproape." Îi spune Effs lui Victor, pe acelaşi ton calm, răsuflând uşurată.