hundreds of souls

[Lexie Stryder]

JUST JULIETA

• Lexie casca larg, incercand sa nu injure cand ceasul de pe noptiera de langa pat suna. Era singurul lucru pe care il luase de la Incuiati. Niciodata nu reusise sa se trezeasca la timp, si, desi ceasul ala era cea mai enervanta modalitate, era totodata si cea mai eficienta. Se ridica din pat, aruncandu-si cearceafurile de pe ea si se freca la oci cand ajunse in fata oglinzii din baie. Nu auzea niciun sgomot prin casa, asa ca cel mai probabil Victor dormea sau era pe undeva prin atlierul lui.
  
  Se spala absenta pe fata si pe dinti, apoi se imbraca in blugi scurti si un tricou, dat fiind ca afara chiar si dimineata devreme era cald. Nu ii placea acea caldura. Prea dogoritoare, prea sufocanta. O facea sa se simta incoltita. In plus, era foarte neplacut sa transpiri cand stai.
  Isi prinse tot parul intr-o coada, usor neglijent si se apropie de biroul ei. Inca mai avea valiza sprijinita de pat, aproape golita si biroul perfect curat si liber. Nu se mutase decat de cateva zile la Vic si, desi incepuse sa se acomodeze, inca nu reusise sa isi faca dormitorul à la Lexie.
  
  Isi scoase pana dintr-o geanta si ii scrise un bilet scurt lui Victor ca plecase si ca nu va intarzia mult. Il lasa agatat cu un farmec de lipire pe usa dupa ce iesi din camera ei. Inainta pe coridorul scurt si cobori scarile pana ajunse in holul mic de jos. Arunca o privire spre usa alba a atelierului lui Victor, gandindu-se daca ar trebui sa intre si sa ii spuna ca pleaca. Se razgandi. Era ciudat cum, daca ar intra peste el in momentul in care picta, s-ar fi simtit ca si cum i-ar fi invadat intimitatea. Nu se stia niciodata ce iese dintr-un artist, insa nimic bun daca e intrerupt.
  
  Iesi din casa si Disparul in urmatorul moment, Aparand in Pestera lui Godric cu un gol in piept. Inainta pe strada pavata, simtind cum soarele isi imprastie razele arzatoare din ce in ce mai tare, urmand ca dimineata sa se transforme in amiaza. Deja perdelele erau trase la majoritatea caselor, iar geamurile larg deschise, incercand sa prinda o adiere de vand inexistenta. Strada era totusi goala in afara de cativa copii care faceau ceva lucruri dubioase. Lexie ii ignora.
  
  Trecu pe langa ei, inaintand spre partea centrala a satucului. Voia sa se duca la cimitir. Stia ca multe personalitati din familia Stryder erau ingropate acolo. Ceea ce era ciudat dat fiind ca satul era numica dupa cel care infiintase casa Cercetasilor. Oricum o fi, Lexie se simtise mereu bine in acel loc. Nu stia de ce se punea atat de mare accent pe case, insa ea era mai mult decat fericita la viperini si se simtea mandra de fiecare data cand numele casei ei era mentionat. In plus, casa castiga un vrajitor, nu vrajitorul se 'modeleaza' dupa casa.
  Intra in cimitir, analizand imprejurimile. Putin in fata ei, o fata statea si privea in jos mormintele unor persoane. Dupa pozitia ei, viperina putea spune ca avea lacrimi in ochi. Se apropie de ea.
  
  "Hei," spuse bland. "Esti bine?"