ain't no legend, ain't no cause

[Ivy Thibault]

ain't no legend, ain't no cause

Ivy&Kurt
We're just a battery for hire with a guitar fire
Ready and aimed at you
Pick up your balls and load up your cannon
For a twenty-one gun salute

• Inspiră adânc aerul de spital în piept, după care zâmbi cu acel zâmbet nebunesc ce începuse să o caracterizeze, cel puţin în nopţile cu lună plină. Erau cele mai insuportabile. Habar nu avea ce căuta la Sfântul Mungo, ştia doar că terminase sticla de Whiskey-Foc pe care i-o dăruise Madame Rosmerta acum ceva vreme, într-o singură seară. Nu era ea băutoare, dar nu mai avusese de mult timp parte de ceva acţiune. Îl salută cu un semn din cap pe asistentul ce stătea în spatele tejghelei de la intrare, şi probabil arăta destul de rău, pentru că el întrebă:
  
  "Domnişoară, vă simţiţi bine?"
  Ivy ridică din sprâncene şi se întoarse spre el, sprijinindu-se de masă.
  "Niciodată nu m-am simţit mai bine. Oh, ba da, atunci când l-am torturat pe celălalt bărbat care m-a întrebat asta."
  Râse tare, iar băiatul se uită calm la ea. Probabil avea de-a face cu mulţi oameni de acest gen aici.
  "Doar glumeam," oftă ea. Şi era adevărat, nu mai torturase un om de mult timp. Ceea ce era un lucru bun. Credea.
  
  De fapt, în acest moment, mintea ei era un amalgam de sunete şi culori, printre care zburau unicorni şi cuţite care îi înjungheau pentru că erau prea fericiţi. Mda, mai avea nevoie de o sticlă de whiskey.
  "Nu este vreun bar pe aici?" întrebă ea, atrăgând priviri ciudate din parte băiatului. Problema era că nu vocea lui se auzise în continuare.