ain't no legend, ain't no cause

[Ivy Thibault]

• Ivy afişă un zâmbet de tâmpită, atunci când Kurt o trase într-o parte. Nu îi înţelegea îngrijorarea, ea era perfect în regulă, venise aici numai pentru... nu mai ştia pentru ce. În fine, ideea era că era perfect capabilă să aibă grijă de ea. Mai ales că cu echilibrul ei de acum, ar fi putut foarte bine să se înjunghie singură din greşeală.
  
  "Nu, mă simt perfect," spuse ea, ridicând din sprâncene şi bătându-l de câteva ori pe umăr. Dădu să plece, însă îşi pierdu echilibrul şi se sprijini de peretele din dreapta ei pentru a nu se aşterne pe jos.
  
  Nu mai fusese de mult beată. Şi probabil acest era motivul pentru care se îmbătase acum, pentru că sigur uitase şi cum se simţea după ce era beată.
  Mişcările prea bruşte duseră la împrăştierea mâncării de seară lângă picioarele lui Kurt. Măcar era lângă şi nu pe. În fine, se îndreptă de spate şi îşi dădu părul din ochi, încruntându-se.
  "Voi aveţi vreo toaletă pe aici," se adresă ea băiatul, sughiţând.