overdose.

[Victor A. Olivier]

• Tacerea care se asternuse intre ei i se parea de data asta perfecta, nefiind loc pentru altceva. Desi nu vorbeau, simtea ca ei doi comunicau mai mult decat niciodata, ca si cum privirile isi spuneau totul, si nu mai era nevoie de alte cuvinte care isi pierdusera intelesul si care nu aveau nici un rost.
  
  Cand Lexie se ridica de pe pat si se apropie de el, simti cum, intr-un mod nefiresc si ciudat, inima lui tresalta de bucurie. Nu isi dorise ca ea sa fie cea care face primul pas, insa nu se asteptase la asta. Si totusi, lasa ca totul sa decurga normal, ca si cum asta ar fi fost cel mai firesc lucru posibil. Buzele lor se intalnira, iar Victor isi dadu seama ca nu se mai putea abtine, si o stranse in brate, sarutand-o intr-un mod mult prea pasional si care spunea mult prea multe.