Be quiet or be dead

[Julieta D. Thibault]

• Nebunia lui? La tipul asta nu se mai numea nebunie ci ceva mai deplasat caci specimenul acesta era parca prea deplasat la "nebunie" pentru a-l intelege. Mai vazuse ea la viata ei asemenea tipi, dar asta i depasea pe toti. De ce mereu dadea peste astia? Peste unul singur daduse care era normal adica Arty si atat. Inghiti in sec si il analiza din nou pe tip din cap pana in picioare, i venea sa-si de-a palmi cand il vedea cum vorbeste de codat..poate nu era ea "Einstein" in varianta feminina, dar avea nevoie sigur de un Dex cand vorbea cu el.
  
  Ofta scurt si se retrase cativa pasi in spate cand acesta se apropie de ea, stia ca era in stare de orice..nu trebuia sa i-o spuna, caci o stia prea bine. Nu era nevoie sa-l cunoasca ca sa stie ce poate, i putea vedea asta in ochi. Se pricepea la chestiile astea mai bine ca oricine.
  - Defapt sunt mai mult decat crede oricine, dar asta nu ma impiedica sa nu arat latura mea..adica "the dark side" continua ea cu un sarcasm si un zambet malitios pe buze, avea sa fie o noapte ciudata.
  
  I se marira ochii cand acesta ajunse drept in drept cu ea si i puse bagheta la piept zicand " O ultima dorinta?", dar se pare ca el nu stia deloc ca si ea avea asi in maneca? Scoase rapid bagheta de la spate si o indrepta spre el zicand "Stupefy!", doar ca apoi sa se faca nevazuta. Trebuia sa alerge, oricum avea chef si de asta dar acum trebuia sa alerge de un nebun..caci altfel nu stia ce s-ar fi intamplat. O lua in directia opusa ocolind copacii unul cate unul, dar din alergatul ei brusc ajunse la marginea unei prapastii..se pare ca padurea ascundea destule secrete. Tresari destul de tare cand puse piciorul si o piatra cazu in gol.