hundreds of souls

[Julieta D. Thibault]

• Ofta scurt si continua sa priveasca mormintele parintilor ei. De atatea ori si-ar fi dorit sa fi fost langa ea, sa aiba sfaturi de la mama ei..in legatura cu baietii, in legatura cu viata ei, in legatura cu orice tinea de ea. Se intreba deseori de ce altii aveau totul si nu apreciau, iar ea..iar ea ramase singura pe lume la o varsta frageda si invatase sa se descurce singura. Insa acum, era multumita de viata ei. Il avea pe Arty si asta era tot ce conta, se completau perfect unul pe altul si el o ajutase mult sa parcurga momentele in care simtea ca se prabuseste. In plus mai erau si prietenii si colegi de la castel care faceau parte din viata ei.
  
  Un zambet vag i aparu pe buze si incerca sa iasa din nostalgia aceea. Isi drese glasul si zise:
  - Si eu ma bucur sa te vad. Zise Julieta si o imbratisa pe Lexie scurt. Nu stia de ce facuse asta, dar i fusese dor de vechea ei prietena viperina. In plus, lipsise o vreme de la castel si avea nevoie sa fie la curent cu noutatile.
  
  - Am avut niste probleme de rezolvat si..am fost intr-o mini vacanta. Continua ea referindu-se la vacanta cu Arti, locul acela unde fusese era o splendoare si mereu i placuse sa mearga acolo pentru a uita de probleme.
  - Ia spune-mi noutatile, sunt sigura ca esti nerabdatoarea la fel ca mine sa le zici iar eu sa le aflu. spuse ea razand.