overdose.

[Victor A. Olivier]

• Victor o privi mirat, incercand sa isi dea seama de ce ei i se parea atat de ciudat acest lucru. Urmau sa locuiasca impreuna, pentru numele lui Salazar, la ce se asteptase? Sa rezolve integrame si sa dea la gaini inexistente? Nici el nu fusese sigur pana in acel moment ca avea sa se intample asta, insa isi daduse seama ca acel lucru era inevitabil cu doar cateva secunde inainte sa se intample. Poate ca era de vina alcoolul, care le dadea o stare de euforie, sau poate ca doar asa simteau ei in acel moment, insa tanarul nu putea sa nu fie de acord ca totul se intamplase mult prea brusc, mult prea repede.
  
  Isi aseza mainile pe umerii sai, incercand sa nu o priveasca prea adanc in ochii ei caprui, si incerca sa-si dea seama cum ar fi putut sa-i spuna asta fara sa doara prea mult. Durere?Practic nu se intamplase nimic, si nici nu mersesera prea departe, pentru numele pantalonilor lui Rita Skeeter!
  "Lex, stiu ca e...mult prea brusc. Daca asta (si spunand 'asta' incepu sa se fastaceasca) o sa se intample vreodata, vreau sa se intample treptat. Nu vreau sa te sperii, sau sa ne speriem reciproc si sa facem o greseala. Eu nu sunt chiar genul de iubit la care tu ai visa, si de fapt, nu cred ca sunt omul care ar putea construi ceva cu alt om. Cred ca e mai bine sa nu incercam sa luam totul prea repede, ok?"