i don't need a break. i need you.

[Isolde du Maurier]

• Desi ii ceruse sa se opreasca, Callysto nu il asculta si pana la sfarsit nu se opri. Era dureros, insa trecuse peste durere, si realiza ca pentru el nu mai conta daca se ranea. Era mult mai fericita sa stie ca dansul ei este apreciat de catre cine trebuie, in loc de toti oamenii plictisiti care credeau ca doar a urmari o piesa de balet inseamna a fi "cultivat". In sfarsit, dupa ce termina, se apropie de locul unde se afla, cu rochia ingreunata de apa pe ea, si se cuibari la pieptul lui, ca un copil care se intoarce la parinti, dupa un lung drum facut fara sa-l doreasca cu adevarat.
  "Oricat as incerca, nu ma pot schimba", sopti ea, ridicandu-si ochii verzi spre el.
  
  Soarele incepuse sa o prajeasca, si desi nu putea spune ca nu-i placea, dorea sa-si pastreze pielea alba, stiind ca arata groaznic bronzata.
  "Nu ai nici un loc special pe care sa mi-l arati? Si care sa fie la umbra, de preferat?" rosti ea, incercand sa chicoteasca.