kill the boy and let the man be born

[Veronique A. Dupont]

• Urma micutul goblin, dar intra in camera ce-i fusese indicata fara acesta. Zambi imediat ce intalni privirea vechii sale cunostinte si se apleca usor facand un fel de reverenta. Se aseza apoi pe cel mai apropiat scaun fara a cere permisiunea barbatului si incepu sa se joace absenta cu sarepele sau.
  
  'Vreti sa spuneti ca eu nu sunt frumoasa?' intreba pe un ton prefacut si isi intoarse privirea catre vrajitor. 'Numele ei este Deyja. Am crezut ca prezenta ei este in concordanta cu ora la care am cerut aceasta audienta' ii explica lasand sarpele sa se tarasca de-a lungul spatelui sau. Deyja insemna in vechea norvegiana, limba vorbita de vikingi, zi, iar cei doi vrajitori stateau scaldati in lumina Soarelui de pranz ce strapungea o fereastra mica din birou.
  
  Ronnie isi trecu un picior peste altul avand grija ca rochia neagra din voal sa-i stea in asa fel incat crestatura din materialul acesteia sa-i descopere pielea perfect alba. Se vedeau diferite cicatrice pe picioarele lungi ale vrajitoarei, dar ei nu-i pasa. Ii placea sa le stie acolo pentru ca ele erau dovada vesnica a luptelor prin care trecuse. Nu avea sa se rusineze pentru ceea ce era. Pentru prima data in viata sa putea sa-i lase pe toti sa-i vada adevarata fata, macar pentru o fractiune de secunda.
  
  'Frumos birou, frumos post' zise zeflemitoare privind in jurul sau. Cat timp fusese plecata se schimbasera multe. Alti oameni erau la conducere, iar acest lucru nu-i convenea. Majoritatea erau dusmani sau oameni in care nu se putea increde. Putini erau aceia dintre prietenii sai care reusisera sa ia un post signifiant. Era bine insa ca functia sa ii oferea liber arbitru in ceea ce privea deparatizarea institutiilor de toate leprele care preluasera conducerea. 'Cred ca ati muncit mult ca sa ajungeti aici. Meritati cu desavarsire tot ce ati primit' continua vrajitoare aranjandu-si partea de sus a rochiei sale care venea strans pe corp, lasandu-i un decolteu destul de generos ce atragea privirile oricui. Ii placea sa se expuna pentru ca era constienta de frumusetea sa si de foloasele pe care le aducea cu dansa. Avea multi pretendenti si existau barbati care erau in stare sa faca orice pentru ea, dar atata timp cat nu avea nevoie de nimic de la ei, ii tinea ca pe niste animale de companie ce erau gata sa raspunda de fiecare data cand stapana lor ii soma.