make it be yours or let it go.

[Veronique A. Dupont]

• Incerca sa nu se grabeasca si pasea usor si apasat. Nu avea ce cauta in acel loc - nu obisnuia sa manance, mai ales sa bea - dar avea nevoie sa se odihneasca macar putin. Trebuia sa intre cat de curand pe Aleea Nocturn pentru a-si achizitiona cateva ingrediente noi pentru potiuni insa in acel loc nu se gaseau multe localuri primitoare. Majoritatea erau murdare si miroseau exact cum miroseau toti cei treceau pe acea alee, a urina si a moarte. Se uita de fiecare data la ei de parca o secure argintie li se balanganea deasupra testelor. Aveau sa moara mai devreme sau mai tarziu de vreo boala cauzata de mucegai si de praf. Nu era problema ei insa. Oamenii mureau zilnic din diferite motive si nu putea sa-i para rau pentru fiecare dintre ei. Un alt lucru care ii alimenta aceasta nepasare era acela ca nu se temea de moarte. Vedea moartea ca pe promisiunea unei vieti mai bune. Nu putea sa fie cu totul sigura de ceea ce credea. De-a lungul secolelor fusesera create mii de religi bazate pe miniciuni. Minciunile unor asazisi profeti ce creasera lumi noi si care promiteau viata vesnica doar pentru a putea manipula oamenii de rand. Ea nu avea sa faca acelasi lucru. Nu va promite niciodata ceva ce nu ar putea oferi, dar le va spune adeptilor sai despre lumea pe care o vor stapani impreuna cand intrega misiune isi va gasi implinirea.
  Aberezi, auzi o voce soptindu-i in minte si atunci se trezi la realitate. Era deja in interiorul barului si mergea tot inainte. Vazuse o masa goala la care s-ar fi putut aseza, dar apoi observa ca masa era defapt ocupata. Dadu sa se intoarca, dar apoi recunoscu figura supla ce o privea.
  
  'Lexie?' intreba vrajitoarea fara a fi prea sigura. Nu o mai vazu pe viperina de foarte mult timp, iar fata nu arata prea bine in acel moment. Poate ca doar o confundase. Ceva din interiorul sau inca spera ca fosta sa eleva sa fie cea ce statea tolanita pe scaunul de lemn din fata sa, dar ii era teama sa mai faca vreo miscare. Asa ca astepta in liniste ca tanara sa-i raspunda.