hundreds of souls

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi la auzul remarcii sale, insa apoi se incrunta, aruncand o privire prin jur. Unde se puteau adaposti? Pestera lui Godric nu era chiar un loc in care sa gasesti baruri sau cluburi sau orice altceva, asa ca Lexie se intreba ce avea Julieta de gand.
  
  Totusi, mai voia sa stea putin. Ploile de vara nu faceau decat sa o racoreasca usor si adora sa simta picurii mari si calzi cum i se lovesc bland de piele.
  "Stai, am si eu un mormant de vizitat," spuse ea, cu un zambet trist.
  Nu stia cum de se gandise sa vina la cimitir, nu mai fusese aici de atat de mult timp incat nici nu isi amintea unde ar trebui sa mearga ca sa gaseasca mormantul bunicii sale. Insa avea in minte instructiunile date de catre Isa si era aproape sigura ca se va descurca.
  
  O lua inainte, trecand de mormintele parintilor Julietei si merse cativa pasi, dup care o coti la dreapta. Trecu de vreo patru morminte pana sa vada unul cu numele 'Stryder' pe el. Iis misca usor bagheta si o cununa mica de flori se materializa la baza pietrei.
  "Bunica mea," sopti bland, cand o simti pe Julieta ajungand langa ea.
  Nu o cunoscuse niciodata. Deci nu avea sentimente foarte puternice in legatura cu ea, insa stia ca era bunica ei si merita acest gest din cand in cand.