kill the boy and let the man be born

[Kurt F. Malfoy]

• Otrava,arma femeiasca,stia bine acest lucru. Tatal sau,desi vrajitor cu sange pur,tot impotriva Intunecatilor era. Ii spunea mereu ce inseamna femeia,cum sa lupte impotriva ei fiindca fusese nevoit sa isi creasca fiii,pe Kurt si fratele lui,fara a le putea oferi o mama. Pentru ca mama aceea ii nascuse la o varsta frageda,de nici 20 de ani. Iar el aproape ca facuse aceeasi 'fericire' cu Natalie Francis,si cam regreta asta. Nu avea nevoie de copii,de sotii,doar de putere. Doar de respect. Un schizofrenic ciudatel nu prea primea respect,nici dupa ce isi luase numele de Malfoy.
  
  '' Veronique Dupont,iti multumesc nespus ca ai aparut azi in acest loc. Se poate?'' intreba el apoi se aseza in genunchi,saruntandu-i mana
  
  Mereu dorise sa apartina de cineva,de ceva. Singuratatea il durea nespus,il ranea nespus sa fie al nimanui. Putea fi al ei,o jucarie,un caine de paza. Daca ea ii dadea un loc al lui,o familie de intunecati,de oameni cu acelasi scop atunci ar fi fost mai mult decat fericit.
  
  Ii simtea mirosul pielii,al carnii. O simtea vie si rece,veninoasa precum reptilele pe care le adora atat. Totusi,faptul ca de acum devenise al lui,era extraordinar. Era extraordinar cum de reusea sa il intoarca totul,sa il schimbe radical. Doar cu o privire. Ochii ei verzi si amari precum pelinul ii alimentau cumva ura si respectul simultan. O ura pentru ca era mai influenta decat el dar o adora pentru tot restul.
  
  '' De ce tocmai eu,Ronnie?''