two birds never sing the same song

[Astrid Eir Osmund]

Astrid & Victor

“There comes a point when you just love someone. Not because they're good, or bad, or anything really. You just love them. It doesn't mean you'll be together forever. It doesn't mean you won't hurt each other. It just mean you love them. Sometimes in spite of who they are, and sometimes because of who they are. And you know that they love you, sometimes because of who you are, and sometimes in spite of it.”

• Statea din nou asezata la masa de langa usa si privea absenta pe geam. Si-ar fi dorit sa fie si ea o pasare a vazduhului pentru ca astfel ar fi fost libera. Ar fi putut zbura nestingherita oriunde i-ar fi cerut inima si nu s-ar mai fi simtit vreodata prinsa in cusca ei argintata ce stralucea asa de frumos in lumina Soarelui. Tuturor le placea sa-i admirea ca pe o prizoniera insa niciunul nu dorea s-o elibereze. El insa era altfel. Isi pusese toata increderea in dansul si vedea fiecare secunda petrecuta in compania lui ca pe ceva izbavitor. In ochii ei albastri el era un sfant. Un suflet pur ce se dedica in totalitate artei sale.
  Pe el il astepta in acea dimineata de Duminica in care Hogwarts-ul era gol, iar intregul sat ce-l inconjura era pustiu. Toti oamenii stateau in casele lor si se indeletniceau cu diferit activitati ce pareau a le produce o oarecare placere. Viperina insa se plictisise sa stea inchisa in casa mamei sale din Scotia pe a carui coridoare nu se putea auzi nimic altceva decat sunetul dulce al podelei care paraia datorita vechimii sale considerabile. Prefera sa-si petreaca acea dimineata deosebita in compania putinelor suflete care se aflau in acel moment in ceainarie in timp ce in fata sa avea o briosa cu afine si o cesca de ceai rosu. Ambele erau neatinse pentru ca emotiile revederii ce-i strangeau stomacul n-o lasau sa ia macar o inghititura. Il astepta pe el, dar el nu mai venea. Unde sa fi fost? Oare uitase cu desavrasire de acea intalnire? Nu, el n-ar face asta, isi spuse vrajitoarea in gand, iar usa ceainariei se deschise cu un mic clinchet produs de clopotelul argintiu ce atarna deasupra acesteia.