ours is the glory

[Guillaume J. Devereux]

• Barbatul se uita uimit la vrajitoare, ridicand intrebator o spranceana. Fetele din mai mult sau mai putin generatia lui era foarte dezghetate, din cate se parea. Privi din nou inspre inel, plimbandu-si privirea de la acea asa numita copie la original, gandindu-se ca desi era o bijuterie foarte frumoasa, nu era deprins cu daruirea lor. Singurul sau giuvaier era un inel de argint cu o piatra verde, desi nu era smarald pe aratatorul drept.
  "Nu, eram doar curios", raspunse vrajitorul, privind-o interesat pe tanara.
  
  Avea o frumusete izbitoare, care ardea, si era sigur ca nu era deloc usor de trecut cu vederea prin multime. Arata ca o regina ce-si revendica in orice moment drepturile. Interesanta. Ii lua mana cu inelul intr-un gest sarmant, aplecandu-se usor in fata si ducand-o la buze, sarutand-o, in timp ce se prezenta:
  "Guillaume Julien Devereux, la dispozitia dumneavoastra, domnisoara..."