a day of June

[Ivy Thibault]

• Ivy îşi îngustă ochii şi ridică din sprâncene, reuşind să arate complet ridicol. De obicei îşi controla mai bine gesturile în faţa celorlalţi, însă cu Jules simţea că poate fii ea însăşi fără să fie luată în râs. Motivul pentru care se strâmbase era pentru că nu ştia cum să îi răspundă. Să îi spună pur şi simplu "douăzeci şi cinci" şi să-şi continue conversaţia? Aşa ar simţi că îl minte- în plus, Jules avea dreptul să ştie adevărul. Trase aer adânc în piept şi începu să povestească.
  
  "Din câte ştiu eu, douăzeci şi cinci," răspunse ea. "Spun 'din câte ştiu', pentru că nu ştiu exact ziua în care m-am născut. Am fost crescută la un orfelinat. Îngrijitoarele m-au găsit pe scări. Au spus că ele mereu presupuseră că am doi ani şi de acolo au început numărătoare. Dar la fel de bine puteam să am trei ani, sau mai puţin."
  Oftă. Îşi amintea câte vorbe urâte şi cuvinte de ocară atrăsese trecutul ei printre Viperinii de la Hogwarts. Poate unii dintre elevii ei mai gândeau aşa, însă trecuse de mult peste perioada când punea la suflet. Îşi dădu părul blond după ureche.
  
  "Eu îmi sărbătoresc ziua de naştere în ziua în care m-au găsit Îngrijitoarele."
  Îl privi pe Jules, încercând să îi citească reacţia. Ea nu era o plângăcioasă, sau răsfăţată. Dacă după ce îi povestise toate aceste, Jules avea să aleagă să plece, ea îi va respecta decizia.