chess game

[Kurt F. Malfoy]

• O privi pe Lexie si ii zambi pentru ca in final sa isi mute privirea asupra unghilor lui,putin cam prea lungi pentru un barbat. Albe,transparente si ascutite,gata sa sfasie. Si parca inelul cu onix si smarald se potrivea perfect cu costumul negru si cravata de un verde intens,dar placut. Ii zambi deasemeni lui Lexie,dar in acea seara se simtea atragator,se simtea viu si fericit. Moartea se apropia cu pasi repezi iar el ar fi stat asemenea unei femei in fata oglinzii,admirandu-se.
  
  '' Nu m-am culcat cu Dupont,daca asta vrei sa ma intrebi. Dar da,am acceptat sa o ajut.''
  
  De ce sa se mai ascunda dupa deget? Trebuia sa zica ce avea de zis repede,in mod direct. Trebuia sa se intample ceva o data si o data,de ce sa astepte mii de ani pana sa ajunga la acel subiect. Stia ca el stia ca ea stia ca el isi putea da usor seama ca ea vroia sa i se comunice tot ce el stia. Si se simtea prins in acel razboi in care cineva trebuia sa moara. S-ar fi sacrificat.
  
  '' Sunt un tradator prin natura. Nu o sa ramana asa. Nimic din ceea ce se intampla acum. De parca s-ar intampla ceva interesant. Toti murim candva,de ce sa nu o facem acum? La timpuri noi,stapani noi si noi trebuie sa ii slujim. Pana cand ni se da ocazia sa schimbam unele lucruri.''