ain't no legend, ain't no cause

[Kurt F. Malfoy]

• Isi aminti de cuvintele pe care tatal lui i le spunea mereu cand se intalneau '' Nu esti un gentleman,baiete. Tu nu uiti si nu ierti. Nu te mai preface,prostule''. Si batranul Wildrig avea dreptate. De ce sa se conformeze situatiei cand putea lupta. Si daca murea,macar o facea incercand sa invinga,cu onoare. Ii repeta acel cuvant - onoare - propriei sale fiice de vreo patru ori pe zi,si inainte de culcare,si la pranz. Mai ales ca Lexie si Stark se luasera de el,ii spusesera ca degeaba se ducea intr-un spital de doi bani daca afara toti erau macelariti.
  
  Nu vroia sa ramana acolo si sa auda cum mieii mureau sub ghearele leului. Fiindca el era leul,fiindca el trebuia sa lupte,sa ucida,sa mutileze pe toti aceia ce se intorceau impotriva lui. Ivy avea dreptate. Lexie si Stark aveau dreptate. Toti aveau dreptate.
  
  Se ridica deci brusc si o ruga sa se intoarca cu spatele cat el se schimba de hainele alea de spital. Se simtea mult mai bine in costumul lui,aranjat si curat de parca nici n-ar fi stat 48 de ore intr-un colt,mototolit apoi cobori alaturi de Ivy la parter si se duse la baiatul care o intampinase pe Ivy atunci cand ea venise beata.
  
  '' Ma scuzati,as dori sa semnez foaia de externare.''