Se dadu jos de pe birou si incepu sa mearga prin camera fara a avea in gand o destinatie finala. Isi tinea mainile strans la piept si fredona un cantec pe care-l stia de cand era un mic copil. Ceva din ritmul si tonalitatea cantecului o facea sa se linisteasca. Cand fredona acea melodie se duce cu gandul involuntar la mama sa. Si-o amintea stand pe pat si pieptanandu-si parul lung si blond. Doar Helena reusise sa mosteneasca acea podoaba capilara splendida, in schimb ea se multumea cu parul tatalui sau. Parul lui nu era cel mai frumos din cateva vazuse vreodata insa nimeni nu putea spune despre el ca este neingrijit. Tatal sau fusese unul dintre cei mai eleganti domni pe care-i vazuse vreodata, iar acea eleganta si sarm incerca mereu sa le gaseasca in diferitii barbati cu care-si petrece noptile. Visase mereu sa intalneasca pe cineva suficient de demn pentru dansa. Cautarile sale erau zadarnice, iar noptile ii deveneau din ce in ce mai singure.
'Asa am fost mereu. Singura diferenta este ca abia acum imi pot asuma adevarata personalitate. Pana acum am trait in groaza si m-am temut mereu ca voi ramane singura atunci cand ii voi arata lumii cine sunt cu adevarat' se trezi ea brusc din visare si incepu sa-i explice barbatului.
Se opri din mers si incepu sa priveasca insistent spre usa. O voce din interiorul ei ii cerea sa plece. Ea insa voia sa mai stea. Simtea ca mai are atat de multe sa-i spuna lui Kurt si nu dorea sa-l lase singur exact in acel moment in care era extrem de vulnerabil. Il facuse, macar partial, sa-si deschida sufletul in fata ei si era nevoie ca ea sa ramana pana la sfarsit pentru a-l calma si a-l ajuta sa se intoarca in starea lui intiala.
'Nu ti se pare ciudat numele meu? Ronnie suna de parca as avea tot cincisprezece ani. Oare tot o copila am ramas?' intreba vrajitoarea privindu-si trupul fragil si gandindu-se la chipul sau angelic.
my momma { raised } me a prophet
|
