ours is the glory

[Veronique A. Dupont]

• Zambi atunci cand soaptele lui ii ajunsera la ureche, dar nu se opri din mers. Daca voia sa aiba o conversatie cu ea trebuia s-o urmeze. Acela era jocul ei, iar oricine care dorea sa ia parte la el era nevoit sa-i urmeze regulile care se schimbau de la minut la minut.
  Ii placea de el pentru ca era perseverent. Ar fi putut foarte usor sa ramana in incinta magazinului si sa uite de ea, dar el nu facuse asta. Nu, el o urmase, iar acum se chinuia sa-i demonstreze ca profetia ei era incorecta.
  
  'Dar cine a spus ceva de casatorie? Eu, cu siguranta, nu. Dar totusi nu este placut sa fi de unul singur mereu. Poate nu vei vrea o sotie, dar sigur vei dori o femeie care sa-ti fie alaturi pentru un timp mai indelungat decat o noapte' ii explica fara a se intoarce cu privirea catre el. 'Ai de gand sa ma insotesti pana acasa? Nu de alta, dar n-as vrea sa sotul meu sa interpreteze acest gest in mod gresit' continua sa vorbeasca, dar de data asta se opri din mers si ii arata barbatului verigheta din aur de la mana stanga.