kill the boy and let the man be born

[Veronique A. Dupont]

• Il privi nedumerita pret de mai multe clipe si apoi zambi. Zambetul era asemanator cu cel al unui copil, dar pentru acest lucru era de vina numai fizionomia sa marunta si delicata. Nimeni nu o vedea ca pe un inimc pana cand incepea sa omoare. Toti o considerau a fi fragila si neajutorata. Nici nu-si puteau da seama cat de tare se inselau.
  Se incrunta scarbita, iar zambetul ii parasi intr-o clipita chipul. Ura faptul ca mai mereu era judecata dupa aparente, dar in acelasi timp isi amintea ca de multe ori acest lucru ii fusese de folos. O crezusera inocenta si o lasasera sa traiasca. Nu isi dadusera seama ca eliberasera o bestie in lume.
  
  'Dragul meu, dar nu ma poti numi astfel. Alianta noastra trebuie sa fie cat mai discreta, iar un astfel de apelativ ar putea atrage interesul multor iscoade. Cand suntem doar noi, ca acum, imi poti oferi orice nume iti pofteste inima, dar nu putem sa ne descoperim in fata dusmanului' ii explica privind podeaua si reincepu sa mearga.
  
  Nu se simtea precum o regina. Imperiul sau nu fusese cladit cu adevarat si el exista doar la nivel de idee. Avea sa mai dureze mult pana si-ar fi putut lua un titlu care sa denote puterea pe care-o detinea. Deocamdata jocul era in forma sa incipita si trebuia sa fie modesta si sa astepte rezultatele. Degeaba se grabea pentru ca nu era posibil sa grabeasca procesul in niciun fel, ci numai sa-l altereze si in final sa-l distruga cu desavarsire.
  
  'Trebuie sa punem stapanire pe Hogwarts. Aceasta scoala de magie a fost mereu un obstacol. Acela este locul in care ne sunt antrenati aliatii si inamicii. Viitorii nostri soldati invata chiar acum bazele magiei negre, chiar in acest moment in care noi vorbim despre viitorul lor si al nostru. Avem nevoie de cati mai multi profesori care sa ne fie aliati si care sa predea la Hogwarts. Pe director nu-l vom aduce niciodata de partea noastra, dar nici nu este nevoie.'