chess game

[Kurt F. Malfoy]

• Se aseza langa ea,scotandu-si yo-yo-ul verde din buzunar si incepu sa se joace,razand incetisor,cristalin,ca un copilas. Apoi,cu zambetul larg pe buze,spuse un ''Da'' clar. Il amuza faptul ca fusese atat de tampit sa creada ca previziunile lui nu erau niciodata gresite,ca niciodata nu ar fi putut gresi,ca nu avea sa piarda nicicand. Poate ca Lexie nu va muri in bratele barbatului pe care il iubea,poate ca el nu va fi ingropat de viu si nici Ivy ranita de un glont,infectia fiindu-i fatala. Poate ca totul avea sa se sfarseasca mult mai repede. Toti trei - caci ei erau baza,sufletul factiunii - in acelasi timp,tinandu-se de maini. El,langa fetele lui. Ar fi fost perfect.
  
  '' Acum stii ce vorbeam despre cat timp ne-a mai ramas. Nu era modul in care urma sa murim,ci insemna ca moartea se apropie. A noastra sau a altora. Oricum ar fi,sper ca stelele norocoase sa straluceasca mai puternic si sa evitam asa ceva.'' spuse el privind cerul.
  
  Ata yo-yo-ului se rupse brusc facandu-l pe Kurt sa tresara. Lua ce mai ramase din jucarie si zambi. Realiza ca soarta tuturor era in mainile lui. Putea sa o tradeze pe Ronnie si sa lupte sau sa ii vanda pe toti ei,sa ii faca sclavii ei,sa ii pacaleasca. Nu stia ce ar trebui facut. Defapt,stia,dar il speria sa se gandeasca ca se expuneau toti. Dar daca ii expunea numai pe ei,ar fi fost un las prost ce merita sa moara.
  
  '' Lexie,chiar o sa am nevoie de un psihiatru.Mi-e frica.''