Be quiet or be dead

[Chase L. Delmore]

"The dark side"? probabil glumea. O pustoaica atat de inocenta si micuta care se plimba prin padure respirand aerul curat si admirand frumusetea naturii sa fie si intunecata pe deasupra..interesant. Poate ea era mai nebuna decat el, ar fi fost absurd, nu avea chip de psihopata..si totusi..nebunia nu era evidenta la toate specimenele..doar la cele disperate, care sunt bantuite de o agonie imanenta vietii..obsedate de voluptoasa durere sufleteasca care nu face decat sa se intensifice odata cu trecerea timpului. Daca s-ar fi ghidat mereu dupa instinctul sau care trebuia sa recunoasca ca era uneori animalic..atunci ar fi omorat-o in clipa cand o vazuse pentru prima oara. Ii placea sa omoare, dar nu pentru un scop anume, ci doar pentru placare, evident ca avea trasaturi sadice bine accentuate si ascunse in acelasi timp...era ca o oglinda..ce primea de la persoanele din jur, aceea dadea inapoi..deci putea fi si dragut daca avea o dispozitie buna.
Julieta..era domnita care se afla intr-un moment nepotrivit la locul nepotrivit..poate chiar o sa-i fie mila de ea si o sa aiba remuscari ca o facuse sa sufere. Inspira adanc o doza puternica din parfumul ei dulce, patrunzandu-i pana in plamani. Zambi vag din coltul gurii insa destul incat sa-i apara gropitele adanci in obraji. Se juca putin cu bagheta printre degete prinzandu-i pentru un moment si haina fetei simtind cum materia fina ii mangaie pielea. Inghiti in sec si deschise doar putin gura pentru a rosti blestemul fatal, dar intepeni pentru cateva secunde..o vraja? Pe puricii lui Merlin..fata era vrajitoare! Indiferent cate scuturi avea el, cate vraji de aparare, de la o asemenea distanta vraja fetei isi facuse efectul. Cand simti ca se dezgheta, ranji amuzat si porni pe urmele ei. Nu se grabea..daca era sa scape..norocul ei..daca nu..ehh..norocul lui.
Facu cativa pasi in desisul padurii, adulmecand aerul racoros incarcat cu un puternic miros de pamant ud si muschi. Isi materializa bagheta in mana dreapta, ascultand cu si mai multa atentie in timp ce un ranjet viclean i se intindea pe chip. Nu era departe, poate cativa metri. Se opri ascultand cu cea mai mare atentie tot ce se intampla in jur..auzi pasi. Se furisa printre copaci leganandu-se un pic..fiind inca ametit de potiunea pe care o bause. O vazu..era frumoasa, asa speriata. Pentru o clipa ii trecu prin minte ideea sa o lase in pace..dar nu..era prea frumoasa ca sa o lase. Se apropie din spate si o apuca cu mana stanga de haina ei tragand-o in spate pana o lipi de el. "Fii atenta..prapastie." Cu o mana o tinea usor de talie in timp ce cealalta o strecura pana la pieptul ei impungandu-i pielea gatului cu varful baghetei. "Deci..care spuneai ca e ultima dorinta?"