ours is the glory

[Guillaume J. Devereux]

• De ce trebuia ca fiecare minut petrecut cu Veronique sa-i amplifice dorinta aceea specific masculina de a o avea? Trebuia sa treaca peste asta, caci nu era sigur ca ar fi putut s-o convinga vreodata pe vrajitoare, iar de obligat nici nu se punea problema, caci a forta pe cineva strica tot farmecul. Ii prinse degetele subtiri intr-ale sale si o urma, incercand sa ghiceasca unde anume dorea sa-l duce. In alergarea lor mai mult sau mai putin nebuna, nu se putu opri din a-i admira trupul subtire si formele mult prea feminine.
  
  Se oprira in fata unei case ce avea un aer abandonat, si inainte ca Guillaume sa isi dea seama unde erau, o femeie aproape cheala le deschise usa. Barbatul o privi uimit, insa inceta sa se mai holbeze si se intoarse la vrajitoare. Nu scoase nici un cuvant, si o urma pe Veronique inauntru, intrebandu-se cum de putuse sa se insele in privinta ei. Totusi, tot nu credea ca o chema Guidi, care era nume italienesc, iar Veronique nu era deloc unul care sa provina din tara cizma.