chess game

[Kurt F. Malfoy]

• Era putin ironic dar Kurt avea un plan. Sa o convinga sa renunte,fara pierderi majore. Totusi,era aproape imposibil din moment ce ea era tinuta in viata doar de dorinta de razbunare. Un nebun citea usor un altul si poate ca asta il si adusese langa ea: erau la fel. Ea lupta pentru a distruge Devoratorii,el lupta pentru a avea ce sa apere,pentru lumea vrajitoreasca,pentru domeniu.
  
  '' O sa am grija de ea. Nu o sa ii fac rau,nu o sa o ucidem. Stiu ca va fi umilitor pentru ea daca va pierde,insa mai bine o viata intreaga in Azkaban decat mort de mana unui om inferior tie.''
  
  Fiindca trebuiau sa recunoasca faptul ca Ronnie era priceputa cand venea vorba de magie si farmece,era o duelista buna. Era o vrajitoare aproape completa. Kurt era ingrozitor cand venea vorba de vraji si dueluri,castigand doar cu putin noroc,dar in schimb se pricepea la duelurile psihologice,duse la nivel mintal - fiind un adevarat maestru cand venea vorba de Legilimantie,Occlumantie,Clarviziune si blestemul Imperius. Aritmantia si vechile rune erau deasemenea subiecte care il interesau foarte mult. Se pricepea la partea teoretica,pagana - dar mai dificila - a magiei pe cand ceilalti preferau partea practica,partea care te ducea in prima linie a razboiului. El era comandantul ce se cuibarea undeva,facea planuri,dadea ordine. El era maestrul papusar iar restul se miscau dupa cum vroia el. Toti,cu exceptia Sfintilor Mortali. Ei erau papusile lui preferate carora le dadea viata,asemenea lui Pinocchio.
  
  '' Ce ai zice sa ne aliem cu cineva mai puternic? Mai cu traditie...Ordinul,spre exemplu. Avem nevoie de oameni. Dupa asta o sa redevenim dusmani de moarte. Scopul scuza mijloacele...''