ours is the glory

[Veronique A. Dupont]

• I se parea foarte amuzant modul in care gandea barbatul. Avea sezatia ca este capabil de orice si credea ca asedierea unei intregi lumi putea fi infaptuita intr-un timp extrem de scurt. Vrajitoarea insa nu era atat de naiva. Stia cat de mult avea sa-i ia pentru a pune Lumea Magiei la picioarele sale. Din acest motiv avea nevoi de aliati si era de parere ca Jules ar fi fost tocmai potrivt pentru acel post.
  
  'Dar nu trebuie sa vorbesti cu tatal tau pentru a ma avea pe mine ingenuncheata la picioarele tale' glumi ea si apoi isi lua mana din parul vrajitorului.
  Se lasa pe spate, punandu-si capul pe unul dintre bratele canapelei si isi ridica picioarele desculte pe aceasta. Nu incerca sa-l atraga pe barbat, dar acela era felul ei de-a fi. Nu ii placea sa fie rigida si sa se comporte de parca ar fi fost o straina. Prefera sa fie spontana si lejera in comportament.
  'Dar esti tu crud? Esti pregatit sa versi sange nevinovat? Sper ca stii ca oamenii nu te vor asculta niciodata decat daca le arati ce se va intampla cu ei daca te tradeaza' ii explica privindu-l atenta in ochii azurii.
  
  Se pozitiona la loc in sezut si isi trase picioarele sub ea. Isi dadu cascada lunga de par ciocolatiu pe o parte si se apleca spre Guillaume. Ii zambi, iar apoi isi aproape ca-si lipi buzele de urechea acestui - exact cum facuse in magazin atunci cand i se prezentase.
  'Ai vazut parul slujnicei mele? A vrut sa fuga, dar a fost prinsa la timp. N-am pedepsit-o pentru a a fugit - pana la urma toata lumea este libera sa faca ce vrea - dar si-a lasat copilul in urma. Pruncul avea pe atunci doar cateva luni. Acum stie care ii este datoria de mama, iar atunci cand uita are destule cicatrice care sa-i aminteasca. In plus, parul ei este vrajit in asa fel incat nu va mai creste niciodata. Asta, desigur, daca nu anulez eu vraja. Saraca de ea nu va mai fi niciodata frumoasa' isi incheie monologul sarutandu-i usor urechea vrajitorului si apoi se trase inapoi in coltul sau.