the most difficult part of the story

[Isolde du Maurier]

• Il asculta tacuta, doza ei de speranta crescand din ce in ce mai mult. Inghiti in sec, si aproape ca-i venea sa-si dea una pentru cele ce spusese. Insa, daca nu ar fi avut aceasta reactie, nu ar fi aflat niciodata ca se ingrijorase degeaba. Si totusi, simtea ca scazuse in fata lui Kurt prin asta. Isi musca nervoasa buza, ridicandu-se de pe scaun si apropiindu-se de el, ii lua mainile intr-ale ei.
  "Imi...imi pare rau", reusi ea sa spuna, balbaindu-se aproape. "Am avut vise urate si...m-am panicat"
  
  Razboiul insemna vieti pierdute. Ea era pregatita sa mearga la unul, dar nu era pregatita sa piarda nimic. Nici viata ei, nici a altcuiva. Nu vroia sa sacrifice nimic pentru nimeni. Insa avea Kurt sa inteleaga cat de mult dorea ea ca el sa ramana aici, sa nu plece?
  "Sunt aiurita si proasta", continua, lasand rusinata ochii in pamant.