the most difficult part of the story

[Kurt F. Malfoy]

• O ridica de pe scaun,ca pe o papusa de portelan apoi el se aseza in locul ei pentru a o pune apoi pe genunchii sai reci si proeminenti. Putea sa puna pariu ca nu statea foarte bine si tocmai de aceea o ridica mai mult,astfel incat acum India era undeva pe coapsele lui,incalzindu-l. Erau lipiti practic,cu mainile ei tinandu-le pe ale sale,ochi in ochi,suflet contopit in suflet.
  
  '' Oh,mai termina'' spuse el brusc,considerand ca blamarea nu aducea cu sine nimic bun '' Nu ai mai luptat pana acum,inteleg. Si te sperie. Ma sperie si pe mine,crede-ma. Ti-am spus ca iti e frica sa dormi singura. Raman aici la noapte. Si totusi,nu esti proasta si aiurita ci dimpotriva,apreciez faptul ca iti faci griji. E normal sa iti faci griji. Ai fost proasta - si atunci te-as fi condamnat - tocmai daca nu te-ai fi agitat catusi de putin.''
  
  Ii spunea acele cuvinte incet,bland,mangaindu-i crestetul asemeni unui copil. Dar era un copil pe care-l iubea mai mult decat orice si a carui dorinta era de cele mai multe ori porunca. Dar asta in vreme de pace caci acum se schimbasera multe. Isi amintea de cuvintele tatalui sau si anume '' sunt vremuri disperate,baiete,si avem nevoie de masuri disperate''. Prin asta intelegea si sa fuga,dar alaturi de ea. Sa fuga acolo,printre ei,si sa invinga,avand-o pe ea alaturi. Doar asa putea vedea viitorul.