two birds never sing the same song

[Astrid Eir Osmund]

• Intregul corp ii tresari cand zari chipul senin a lui Victor. Pentru o fractiune de secunda ar fi putut jura ca inima i se oprise. Acela era efectul pe care el il avea in general asupra ei. Da, era indragostita si o recunostea chiar si ea. La inceput nu stiuse ce era acel sentiment care o facea sa pluteasca. Ii displacuse la inceput modul in care stomacul i se facea ghem de fiecare data cand ii auzea vocea, iar atunci cand o atingea in micutul ei trup se petrecea un fel de ruptura. Un fior o strabatea din cap pana in picioare si ii incetosa mintea pentru mai multe clipe. Insa acum ca intelegea ce erau toate acele senzatii se simtea mai bine. Ar fi vrut sa-i fie mereu rau si era in stare sa faca orice pentru ca el sa-i fie aproape.
  
  'Si tu mie' ii sopti pentru ca era mult prea emotionata ca sa mai poata vorbi. Asa i se intampla mereu. Ea nu spunea nimic, multumindu-se doar sa-l priveasca, iar el parea a incerca sa zica ceva frumos. Ea insa nu-l asculta pentru ca prezenta lui era atat de puternica incat o coplesea. Tot ceea ce-si dorea sa faca ar fi fost sa strige: sunt chiar aici, iubeste-ma. Dar ceva din interiorul sau o oprea de fiecare data.