chess game

[Kurt F. Malfoy]

• Ii dadu dreptate dar nu apuca sa faca un semn afirmativ caci vazu o bufnita vopsita intr-un verde puternic,crud,care se opri apoi pe umarul sau. Detesta cand se faceau astfel de experimente fashion pe animale,desi bufnitele il speriau de moarte. Intinse incet mana,creatura lasa scrisoarea apoi zbura,dandu-i lui Kurt ocazia sa vada daca facuse pe el sau nu. Doua lucruri ura pe lumea aia : pe el insusi si bufnitele.
  
  Lua scrisoarea si incepu sa o citeasca,recunoscand scrisul. Tatal lui. Tatal lui natural. Inima incepu sa-i bata mai tare,se imbujora de emotie dar apoi se albi brusc,mai ales cand termina de citit.
  
  '' Cinci sute de mii de galeoni,fiule,cinci sute de mii. Viu sau mort. Preferabil mort,mi-au zis ei. Ce vrei face? Ia-o la fuga,intoarce-te acasa. Fugi,micule Carsten,fugi''
  
  Repeta acel pasaj din scrisoare de cateva ori,obsesiv,cu privirea atintita inspre orizont. Memorase cuvintele,i se intiparisera in minte. Deci pielea lui costa cinci sute de mii de galeoni. Lasa scrisoarea sa fie luata de vant,cazand apoi in genunchi,deznadajduit.
  
  O simti pe Lexie apropiindu-se apoi ridica privirea,incepand sa rada caracteristic lui,colturile gurii parca ar mai fi avut putin si ar fi depasit limita urechilor. Pieptul ii salta si rasetul lui sinistru si zgomotos se auzi pe toata aleea.
  
  '' Doar atat de putin? Oh,credeam ca sunt mai valoros. Tz-tz-tz. Hei,tu,Stryder? De ce esti asa de trista? E bine,e bine. E chiar foarte bine.''