ours is the glory

[Veronique A. Dupont]

• Facu in asa fel sa cuprinda mijlocul barbatului cu coapsele sale si incepu sa-i mangaie umerii lati. Se opri o secunda pentru a-l privi, iar apoi se chinui sa-i dea sacoul de la costum jos. Stia deja unde avea sa se ajunga, dar nu avea de gand sa faca acel lucru. Voia doar sa se mai joace putin cu el, iar apoi sa puna stop jocului. Simtea ca trebuie sa faca asta pentru a-i demonstra ca ea nu era supusa nimanui si nici nu avea de gand sa fie vreodata. Putea sa viseze oricat si-ar fi dorit ca o va avea pe ea, dar acele vise nu se vor materializa niciodata.
  
  'Niciodata' sopti chiar langa urechea lui. Nu, nu exista niciun inca. Era cu mult mai puternica decat era el si nici in ruptul capului nu i-ar fi dat ascultare.
  Cu degetele sale subtiri si lungi incepu sa-i deschida unul cate unul nasturii de la camasa. Cand ajunse la jumatate isi strecura mana in locul in care materialul fusese deschis si incepu sa-i mangaie pielea fina. Isi retrase repede mana si o pozitiona pe incheietura mainii cu care el ii mangaia gatul. Ii zambi pentru o fractiune de secunda, iar apoi incepu sa-l sarute apasat, ranindu-se pe sine si pe el in acest proces.
  
  'Vreau sa conduc aceasta lume. Vreau sa ridic un imperiu deasupra acestei gropi de gunoi in care si-au gasit salasul toate scursurile societatii vrajitoresti' spuse printre saruturi pe un ton sfarsit. 'Ce altceva si-ar putea dori o fata de douazeci si unu de ani?'