ours is the glory

[Guillaume J. Devereux]

• Guillaume o privi linistit, adulmecand aceasta izbucnire a ei nu prea bine. Totusi, continua s-o sarute si o lasa in pace, realizand ca nu avea sa mearga totul pana la capat, sau daca avea sa se intample, atunci numai bine! Stia ca fata trebuia sa se indragosteasca vreodata de vreun barbat si sa inceapa sa faca lucruri prostesti, asa cum se intampla de fiecare data cand o femeie iubea. O data cu trecerea timpului, oamenii devenea tot mai slabi, iar Veronique nu parea a face exceptie, oricat de puternica si dura putea parea acum.
  "Serios? O regina care-si cladeste castelul pe ruinele unei vechi lumi, pe cale sa devina una mai buna? Chiar ar fi ceva interesant de vazut", raspunse el, intorcandu-se apoi la buzele ei fragede.
  
  Se si imagina in aceasta lume fagaduita de ea, insa imaginea nu era clara, si desi se straduia, nu putea sa se gandeasca la nimic. Prin minte ii trecu un gand nastrusnic, si incepu sa spere la un rol in demolarea si reconstruirea pe care o vroia aceasta tanara. Un rol important.
  "Miss Veronique, iti propun un targ. Ce-ai zice ca, in loc sa ma chinui sa devin eu un nou conducator al acestei lumi, ceea ce mi-e atat de groaznic de lene in acest moment, sa fiu conducatorul armatei tale?"