a day of June

[Ivy Thibault]

• Zâmbetul lui Ivy se şterse de pe faţă aproape instantaneu. Clipi de câteva ori, confuză. Da, Jules avea secrete. Nu era ceva neobişnuit, dat fiind faptul că abia se întâlniseră. Însă avea impresia că acest secret era unul important, din modul în care braţul bărbatului se încordase uşor sub mâna ei şi expresia feţei deveni neutră. Era poziţia defensivă pe care o luau oamenii atunci când ascundeau ceva important.
  
  Ivy ajunsese să cunoască destul de bine principiile, obiceiurile şi gesturile oamenilor. Învăţase să interpreteze fiecare fluturare de mână, fiecare îngustare de ochi sau zâmbet fals. Se pricepea la oameni şi îşi dădea seama că acum avea de-a face cu o situaţie delicată. Ştia că Julien nu avea să vorbească el singur despre acest subiect, însă se simţea rău să îl joace pe degete. Aşa că se hotărî să stea cuminte deocamdată şi să îi lase spaţiu.
  
  Se desprinse de el şi începu să o ia înainte, umblând cu spatele, pentru a putea sta faţă-n faţă cu el. Zâmbi şi îşi încrucişă mâinile.
  "Tu, Julien Devereux, eşti un adevărat mister pentru mine, să ştii," îi spuse Ivy. "De obicei citesc bărbaţii în primele cinci minute, însă au trecut ore şi pe tine încă nu te-am descifrat."