i'm letting go to see if you'll hold on to me

[Ivy Thibault]

• Ivy inspiră de câteva ori aerul răcoros de afară. Se săturase de atâtea călduri, aşa că acum, după vreo câteva ploi mici de vară, temperatura era perfectă. Aşa că Ivy se hotărî să iasă la o lungă şi relaxantă alergare prin pădure. Alergările erau, pentru ea, un medicament pentru mintea ei încâlcită. Nu îi plăcea atunci când avea atâtea informaţii stocate în memorie, încât aproape că simţea cum dă pe afară. Era o persoană ce se stresa uşor şi, în acelaşi timp, ura stresul. Aşa că nu rare îi erau ieşirile la alergat.
  
  După vreo două ore de cutreierat pădurile şi câteva căzături, Ivy era complet relaxată, iar tot ce spunea mintea ei era un biiiiiip liniştitor. Aşa că Apăru în Little Whinging pentru a-şi continua pe un scaun comod în faţa unei piese de teatru. Problema era că, pentru că tot ce scotea mintea ei era acel sunet, nu observase că la ora zece, probabil că teatrul era închis. Aşa că intră pe uşa deschisă, fără să îi pese de absenţa portarului, şi singurul lucru care o făcu să se oprească fu zgomotul unei conversaţii uşoare ce se auzea din faţă.
  
  Era prea târziu să se ducă înapoi- făcuse deja zgomot şi le atrase atenţia fetei şi băiatului ce erau acolo. Clipi surprinsă şi zâmbi strâmb.
  "Îmi pare rău, cred că ar trebui să plec," spuse Ivy, făcând semn spre uşă şi dădând să se întoarcă.