Be quiet or be dead

[Chase L. Delmore]

• O auzi spunand acele cuvinte si chicoti incantat. Un zambet larg i se asternu pe chip facandu-l sa para destul de inofensiv, poate chiar dragut. Bine ca nu ii putea vedea fata in acele momente caci probabil nu si-ar fi crezut ochilor ca acesta e individul care vrea sa-i puna capat zilelor. Acum suna chiar amuzant "..sa dispar de pe fata pamantului!"..ii trebuia lui asta? plus ca era si vrajitoare, oare ce fel de sange avea? Ranji, aratandu-si dintii care oricum nimeni nu ii vedea in acel moment si fara sa mai zaboveasca de pomana intr-un singur loc porni spre locul unde se presupune ca ar trebui sa fie fata. Micuta, daca ar fi avut probleme cu inima, nu ar mai fi rezistat ea atat, in padure, fugarita de un presupus nebun, fara bagheta...nu ii era deloc mila, ii parea inutila si nula compatimirea in acel moment. Caci nu se simtea atat de normal si mediocru pentru a putea compatimi pe cineva, se iubea prea mult si trebuia sa fie un om care traieste in afara de orice pericol pentru a manifesta parere de rau fata de suferinta altcuiva..insa el nu era asa. Ii placeau provocarile si profita de moment de cate ori avea ocazia.
  Isi facu loc cu mainele printre tufisuri si isi miji ochii cand vazu la cativa metri distanta de el o siluieta bine cunoscuta. Era prea usor..oare chiar vroia sa se lase batuta atat de repede sau era o capcana? Ofta adanc urmarind fiecare miscare a fetei din ascunzis. Parea destul de speriata. Iesi de printre copaci privind-o triumfator cu bagheta ridicata. "Ti-ai facut un nou prieten?" comenta cu ironie cand zari sarpele gata sa sara peste ea. "Vipera evanesca" murmura printre buze indreptand bagheta spre reptila facand-o sa dispara.
  "Ti-as restitui bagheta insa nu cred ca mai poti face vraji cu ea, Julieta." Ii placea la nebunie numele ei amintindu-si de fiecare data cand in pronunta de scenele din Shakespeare. Scoase din buzunar faramele de lemn inmanandu-i-le ei. "O sa-ti cumpar alta, daca mergi cu mine pe Aleea Diagon."