In a blink of an eye

[Veronique A. Dupont]

• Inspira adanc, pastrand aerul in plamani mai mult decat era necesar si inainta usor. Nu se grabea, ba chiar dorea sa se lase asteptata. Cel care-i somase prezenta trebuia sa inteleaga ca nu el stabilea regulile jocului. Poate ca el daduse startul acelei sarade, dar vrajitoarea avea sa fie cea care ia decizile importante.
  Ii facea o nespusa placere sa se gandeasca la sine ca la o razboinica, o regina - dupa cum ii spusese Kurt. Cateodata chiar uita complet de planul sau de cucerire si incepea sa enumere oamenii pe care ii adusese de partea sa, slujitorii sai. Mica ei armata ii era devotata complet si o vedeau pe ea ca pe mesia lor, cea care ii va salva din ruina si le va oferi un nou pamant pe care sa calce ei si copiii lor.
  Asta vom face, impreuna, auzi una dintre vocile care-i bantuaiu mintea spunand.
  Avea din ce in ce mai multa incredere in sine, iar acest lucru o facea oarecum sa se teama. Stia ca toti conducatorii care devenisera prea plini de sine si avusesera senzatia ca sunt de neinvins sfarsisera tragic. Acest lucru o punea adesea pe ganduri pentru ca nu isi crease niciun horcrux inca si chiar daca ar fi facut-o ar fi fost probabil in zadar. Voldemort avusese sufletul impartit in opt segmente si tot isi gasise sfarsitul. Ea nici nu se compora cu el si din aceasta cauza ii era teama.
  
  Prinsa in gandurile sale nu observa pe unde mergea si se lovi de o vrajitoare batrana si urata care duce in mainile-i zbarcite un ceaun mic plin pana la varf cu o substanta verzuie si vascoasa. Veronique ii arunca o privire uracioasa femeii si apoi continua sa mearga. In mod normal si-ar fi cerut scuze, dar pe Aleea Nocturn astfel de politeturi nu erau acceptate.
  Se opri din mers abia cand recunoscu cafeneaua a carui nume era trecut pe biletul ce-l primise chiar in acea dimineata. Isi intoarse privirea de cateva ori si nestiind dupa cine sa se uite ramase in loc si astepta ca expeditorul biletului sa-si faca aparitia.