Il privi pe barbat cum se apropie de ea insa nu lasa niciun muschi al fetei sa i se miste din loc. Se comporta mai mult sau mai putin precum o piatra. Era rece si calma. Nici nu i se parea ciudat sa fie asa pentru ca nu se forta. De data aceasta nu juca un rol si de aceea ii era mai usor sa-l priveasca pe vrajitorul din fata sa.
Ii zambi zeflemitor cand il auzi rostindu-i numele si isi intinse mana dreapta pentru ca acesta sa i-o sarute. Multi oameni sunt de parere ca un astfel de gest este destul de impretinent insa Veronique stia ca mana unei doamne nu trebuie sarutata decat daca este oferita de catre ea barbatului care se presupune ca ar trebui sa efectueze gestul.
Prea mult idei, ii sopti o voce din interior, iar vrajitoarea reusi sa-si goleasca mintea pentru cateva secunde.
Se intreba adesea cum de nu avea migrene pentru ca mintea ii functiona cu o viteza umitoare. In cap i se strangeau mai mult de o mie de ganduri pe secunda si rareori reusea sa se focuseze asupra unei singure idei.
Asa se intampla si acum cand privea in ochii de safir ai tanarului. Era cu adevarat chipes, dar pe Veronique n-o interesau astfel de detalii. Reusise sa respinga un barbat precum Jules si nu avea de gand se indragosteasca de orice strain pe care-l italnea pe o alee sinistra in fata unei cafenele.
Se uita in sus si mai citi inca o data numele localului in fata caruia ii daduse intalnire acest Chase. Trecuse pe Aleea Nocturn de o mie de ori, dar nu sesizase pana atunci sigla maronie care indica ca acolo s-ar fi aflat o cafenea.
'Dragut loc....Foarte elegant' i se adresa barbatului indicand spre mizeria care practic clocotea pe strazile din jurul lor. 'Domnule...?' continua ea prefacandu-se ca nu retinuse numele pe care el si-l trecuse pe bilet.
my momma { raised } me a prophet
|