my mind is a messed up and disturbed place

[Arlin van Iver]

• Nu putea inghiti zgomotul facut de animale, vant si picioarele ei pe frunzele uscate. Era enervant. Se ascunse dupa un copac. Desi era intuneric putea distinge culorile. Copacul acela nu era doar maro.
  Asta e!
  Auzi ceva fosnind in spatele ei. Stranse bagheta in mana, dupa care se intoarse injurand de spaima. Era Nathan!
  "Fir-ar! Nathan! M-ai speriat de moarte!"
  
  Isi sterse fruntea si-l privi vinovata. Trebuia sa-i spuna, desi daca cei din Ordin aflau, avea de dat explicatii. Niste explicatii nu foarte amanuntite. Discrete. Si totusi reale. Adevarate.. ca de nu avea de suferit.
  "Intr-adevar! Ar trebui sa ne lamurim reciproc!"