fire cannot kill a dragon

[Kurt F. Malfoy]

• Incuviinta scurt apoi i se paru ceva mai normal sa uite de ceea ce se intampla. La urma urmei,ea era a lui,el era al ei,ce mai conta? Da,o vandusera ca pe o vita,si da,nu ii placuse niciodata ceea ce se intamplase,insa incercase pe cat posibil sa nu faca acest lucru unul care sa iasa in evidenta,care sa influenteze viata si mai ales perioada ei de adolescenta. In caz contrar,probabil ca aveau sa se intample lucruri nepotrivite,caci stia ce personalitate aprinsa avea fiica lui - fiica lui,a lui...cat de frumos suna! Ea era micul lui inger,micul lui dragon.Ea era atat de importanta,desi nu realizase asta niciodata probabil.
  
  '' Dar stiu,scumpo,stiu asta. Desi nu o sa imi spui niciodata 'tata' de fata cu toata lumea,sau de fata cu ei,nu inseamna ca nu realizez ca tii la mine. Multumesc ca incerci.''
  
  La urma urmei era dificil sa te adaptezi daca erai un copil de varsta ei,care fusese trimisa intr-o alta tara,la o alta familie - insuportabila,intr-adevar. El insusi considera ca Malfoy-ii trebuiau luati si ucisi,incet si dureros,desi aici vorbea si de mama si sora lui. Pe cele din urma le considera mai degraba un rau necesar,motivul pentru care Victor Malfoy il acceptase ca fiu,il luase sub aripa protectoare. Ele erau garantia ca el avea sa ramana vesnic cu numele,cu titlul,cu puterea oferita de faptul ca era membru al acelei familii. Pacat ca,in adancul sufletului,singura familie a lui erau Freyja si Callysto si ca nimeni altcineva nu conta.
  
  '' Dar ma gandeam,stii,ca iti e dor de dragoni. Si de ei doi.''