one hard ring of bell

[Ivy Thibault]

one hard ring of bell
One hot angel
One cool devil
Your mind on the fantasy
Livin on the ecstasy

• OCC: Just me and Ronnie
  
  BIC: Era perfect conştientă că în părul ei se agăţau zeci de mici frunzuliţe şi crenguţe, iar acum nu mai semăna aproape deloc cu cascada aurie care îi sălta cu volum pe umeri la fiecare mişcare. Cu o mână îşi ţinea rochia care mătura pământul, neagră, ca de obicei, cu broderii roşii ca sângele. Şi aceasta era ruptă în mai multe locuri şi stropită cu noroi. Îşi pierduse lănţişorul firav de la gât şi cerceii cu rubine îi fuseseră smulse de copaci când alerga, lăsându-i urechile sângerând. Da, era un dezastru şi, după atâta alergat în pădure fără pantofi, începu să-şi simtă picioarele rănite şi obosite. Aşa că se opri şi îşi şterse violent lacrimile.
  
  Era o noapte întunecată, ceea ce era bine, pentru că Ivy nu voia să fie văzută de nimeni în starea aia. Se simţea slabă şi inutilă. Şi, în fond, aşa şi era. Nu era de folos nimănui. Şi se mai şi victimiza, fugind ca o sălbatică prin pădure, îmbrăcată în rochia care purta toate amintirile dureroase din seara aceea.
  
  Nu îi venea să creadă că ajunsese atât de neglijentă, încât fusese prinsă şi torturată pentru informaţii. Şi acum mai şi bocea ca un copil pentru asta. Da, oamenii aceia ştiau cum să tortureze. Luaseră fiecare om la care Ivy ţinea câte puţin şi provocaseră iluzii cum că ar fi chinuiţi de însuşi focul Iadului. După perioada de recuperare a fetei, era mult prea mult. Voia răzbunare. Nu putea să o lase aşa.
  
  Inspiră aer adânc în piept şi îşi controlă şi ultimele sughiţuri. Apoi, se ridică de pe pământul rece şi ridică bărbia sus, aşa cum făcea mereu. Îşi şterse ultimele rămăşiţe de lacrimi de pe obraji şi îşi scoase bagheta. Trebuia să scape de rochia aia inutilă şi să îşi pună hainele de lucru. Avea o răzbunare de îndeplinit, însă era sigură că nu o putea duce la capăt de una singură.