queens of underworld, rise!

[Lexie Stryder]

• Lexie se incrunta, usor ingrijorata de faptul ca Ivy nu aparuse inca. Nu stia de ce fusese chemata acolo, insa femeia spusese ca avea nevoie de ajutor. Viperina isi adanci mainile in buzunraele blugilor stramti si scruta incaperea cu o privire usor confuza. Zand Ivy pasi in sfarsit pragul si intra inauntru, tanara vrajitoare o privi pur si simplu pentru cateva secunde. Ivy era imbracata intr-o rochie neagra, cu dantela mov, care ii accentua picioarele lungi si albe. Femeia era atragatoare, se vedea clar si Lexie nu putu sa nu observe cum atragea privile barbatilor.
  
  Zambi usor amuzata si inainta spre Ivy.
  "Daca stiam ca vii asa imbracata imi luam pe mine altceva decat blugi," spuse viperina cand ajunse in dreptul ei.
  Rase scurt, insa fara umor. Nu prea era timpul pentru glume. Trebuiau sa fie prezenti, sa aiba tact si pricepere, sa treaca cu bine de acea etapa. Si femeile erau cele care trebuiau instruite. Trebuiau sa stie sa se apere. Nimeni nu isi putea permite sa fie slab.
  
  Desi genunchii lui Lexie tremurau numai la gandul ca va fi un razboi. Ceea ce nu era bine. Insemna slabiciune. Insa nu avea sa renunte. La urma urmei, asta era curajul, sa iti fie frica si totusi sa mergi mai departe, fara urma de regret ca vei face asta. Nu? Ma rog, oricum o fi, viperina era decisa sa il ajute pe Kurt in acel razboi, sa nu fie doar o marioneta, ci sa il faca mandru. Sa lupte, nu numai cu bagheta, ci si cu mintea. Daca invatase ceva de la Kurt, acel lucru fusese faptul ca nu fizicul te facea puternic, ci psihicul.
  
  "Deci, ce ai de gand?" intreba Lexie, privind incaperea plina de oameni care aruncau priviri furise spre Ivy.