one hard ring of bell

[Veronique A. Dupont]

• Padurea lui Dean ramasese intiparita in mintea vrajitoarei ca un fel de sanctuar. Acolo reusise sa-si gaseasca sora si acolo il intalnise pe el. Inca isi amintea de privirea lui atat senina si parul ciufulit. Nu fusese atrasa de el nici macar pentru o secunda, dar il vedea oarecum ca pe un frate. Ii era datoare pentru ca o gaisese intr-un moment de disperare si reusise s-o readuca la realitate. Atunci ar fi vrut sa-i mulrumeasca si sa-i spuna cat de recunoscatoare ii era pentru tot ceea ce facuse pentru dansa, dar el disparuse subit si ea nu mai apucase sa-i spuna nimic. Acum insa era mult prea tarziu pentru a-l cauta si a-i spune toate acele lucruri. Trecuse momentul in care ea s-ar fi umilit in asemenea hal.
  
  Incepu sa merga absorbita de ganduri si se opri abia cand vazu silueta unei alte persoane undeva in departare. Isi scoase bagheta si incepu sa paseasca precauta. Nu isi aducea amite sa fi fost atacata vreodata de un vrajitor in acea padure insa nu dorea sa-si asume niciun risc. Se opri din nou cand ajunse la o distanta de trei metri de cealalta prezenta si zambi scurt cand isi recunoascu fosta colgea. Ivy, o fosta viperina ce era cu patru ani mai mare decat Veronique, statea acum in mijlocul padurii cu o bagheta pe care-o tinea strans in mana.
  Veronique se apropie de ea, punandu-si propia bagheta inapoi in buzunarul blugilor si isi incrucisa bratele la piept.
  
  'Nu este un loc cam salbatic pentru cineva atat de delicat precum esti tu?' intreba vrajitoarea aranjandu-si coama de par ondulat ce-i ajungea pana la calcaie.