call me

[Kurt F. Malfoy]

Me,Ophelia,Mike

Call me a sinner,call me a saint
Tell me it's over,I'll still love you the same

• Isi ridica privirea incet,incercand sa realizeze unde se afla. Auzea focul in semineu,auzea sunetele de afara.Voci,tipete de copil,o minge lovindu-se de pamant si realiza ca ajunsese in Iadul lui personal : Spielrein-von-Uttbrich,mica lui mosie din sud-vestul Germaniei,pe care o ridicase din placere si cu banii lui,ceea ce insemna ca trebuia sa se asigure ca totul era in regula,altfel avea sa ramana vesnic acolo,sa se ocupe de lucrurile diverse,pentru a nu fi considerat un stapan rau.
  
  Isi auzi numele strigat asa ca se ridica in capul oaselor,incercand pe cat posibil sa ramana calm. Recunoscuse vocea,era a unicei servitoare,o fiinta blajina si calda acum,supusa si credincioasa si cu frica de Atotputernic,dar care in realitate nu se nascuse astfel. O creatura a carei minte aproape geniala ar fi putut spune,era conectata la a lui,sau cel putin jumatate din ea.
  
  ''Intra,domnisoara Wilde'' spuse el calm,inchizandu-si ultimul nasture de la camasa pe care alesese sa o poarte in acea zi. O auzi intrand,o auzi aproape distrugand tacamurile,farfuria cu micul-dejun si se intoarse incet,mecanic catre ea desi la inceput se intreba ce Zeu al Nebuniei il facuse sa o accepte ca slujnica - sau sa o oblige sa fie astfel - din moment ce nu reprezenta o persoana care sa-i fie draga si fata de care avea o repulsie aproape nativa,de parca o parte a destinului ei era in mod concret ca el sa ii poarte o reala ura amestecata cu un sentiment de scarba si superioritate fata de fiinta ei