The story of my life

[Charlizze Di Rino]

OT: mi'am amintit din intamplare ca aveam o poveste neterminata aici...

IT:

Dupa jumatate de ora se termina si ora de romana. Bineinteles, in timpul orei mi se face foame, dar biscuitii mei nu mai sunt acolo. Nu trebuie sa stau prea mult pe ganduri, stiu cine i'a luat.
Cand profa iese din clasa, vin si eu in urma ei. Urc repede pana la etaj, unde am o mare surpriza. Vanzatoare de la magazin era imbracata frumos, gata de plecare. Imi face cu manuta si coboara pana la parter si apoi iese din scoala.
"Fira-ar!"
Ma intorc in clasa. Profa de muzica era deja acolo.
"Uhm... ma scuzati..."
Nu se uita la mine. Era atenta sa'l critice pe un coleg de'al meu ca'si uitase cravata acasa. Profitand de neatentia ei, ma strecor repede in clasa, inchid usa si merg in banca.
"uhh... nu m'a observat..."
Dar, bineinteles, era doar parerea mea.
"nu stii sa'ti ceri scuze pentru intarziere domnisoara?"
Trecu ceva timp pana sa'mi dau seama ca se referea la mine.
"Dar mi'am cerut..." raspund eu pe un ton complet ofensat.
"Cumva ceva la tonul tau nu'mi convine?"
Se uita ciudat la mine. Colegii chicotesc.
"De ce ma intrebati pe mine? Asta ar trebui sa stiti dumneavoastra..." raspund eu fara sa ma gandesc.
"Poftim?"
"Ce'ati auzit."
"POFTIM?"
Colegii izbucnesc si mai tare in ras. Abia atunci imi dau si eu seama de ce facusem.
"Ahhh... nimic, absolut nimic..." incerc eu sa calmez spiritele. Dar colegul de vis-a-vis de mine face tot felul de semne ciudate, si nu ma pot abtine sa nu izbucnesc in ras.
"Ce'ar fi daca ai merge sa te calmezi afara?"
"Nu multumesc." raspund eu.
Profa vrea sa'mi raspunda, dar da cu ochii de ceas. Un sfert din toata ora fusese pierdut din cauza mea. Se uita furioasa la mine, si deschide catalogul. NU ma asculta, din fericire. Dar o pot vedea cum se uita insistent la notele mele de 10, ca si cum ar fi vrut sa te taie cu o linisuta, si sa le inlocuiasca cu unele de trei.
In cele din urma se termina si ora.
"Cred ca am scris azi mai mult decat scriam la biologie intr'un semestru..." se plange un coleg de'al meu.

OT: e putin, dar nu am rabdare sa spun mai mult...